RSS

ARTA INTERPRETATIVĂ ROMÂNEASCĂ DUPĂ GLOBALIZARE

13 Iul

Gicu Rotărescu, preşedinte Asociaţia Vocea CulturiiDupă solicitări repetate, venite din partea unor confraţi, am decis să-mi public opinia despre arta interpretativă românească, după globalizare.În acest sens, am elaborat prezentul articol, fiind impulsionat şi de dorinţa sinceră de a oferi publicului interesat o viziune personală, diferită, despre anumite aspecte perfectibile ce predomină în arta interpretativă românească, după globalizare.

Premisele acestui articol rezidă în abundenţa cronicilor elogioase, frecvent comandate, prezente în mass-media de specialitate (nişte ,,produse” perimate, ale unor critici muzicali cu reminiscenţe comuniste, care contribuie la tergiversarea evoluţiei mediului artistic românesc şi la exacerbarea alter ego-ului unor muzicieni profesionişti), dar şi în perpetuarea monotoniei şi a lipsei de creativitate ce prevalează, cu câteva excepţii, în arta interpretativă românească.

Privind cu obiectivitate asupra mediului artistic românesc şi analizând particularităţile muzicianului român, pot afirma cu responsabilitate că dezinteresul publicului faţă de muzica clasică are ca fundament următoarele aspecte perfectibile:

  1. o politică guvernamentală  defectuoasă, faţă de industriile creative, care abordează eronat acest sector creativ ca fiind unul neperformant şi neproductiv economic;
  2. strategiile unor instituţii de cultură ignoră particularităţile publicului, motiv pentru care rolul formator al acestora eşuează;
  3. lipsa de creativitate a organizatorilor de evenimente artistice şi ipocrizia unor muzicieni, care pun accent doar pe înavuţire, periclitând imaginea generală a muzicienilor pasionaţi;
  4. implicarea insuficientă, a companiilor private, în acţiuni de responsabilitate socială corporativă, care influenţează pozitiv economia şi educaţia naţională;
  5. nivelul profesional al muzicienilor, invitaţi să concerteze pe marile scene ale ţării, se limitează frecvent doar la execuţii tehnice sau la reproducerea cât mai precisă a unor lucrări muzicale, aceştia ignorând faptul că, pentru o interpretare valoroasă, general acceptată, muzicianului îi incumbă  îndatorirea de a păşi pe treptele superioare ale desăvârşirii spirituale, printr-o  înţelegere profundă a fiecărui motiv sau acord interpretat şi prin abilitatea sa de a utiliza imagini sonore unice, cu scopul de a reliefa publicului, cât mai precis, perspectiva sa artistică asupra splendorii „poveştii muzicale”.

Aplicând acest raţionament transductiv,  arta interpretativă a muzicianului desăvârşit  dobândeşte valenţe taumaturgice.

Dacă vom renunţa la mentalităţile învechite, mediul artistic românesc va progresa şi va fi capabil să genereze muzicieni desăvârşiţi, precum tânărul violoncelist Andrei Ioniţă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Iulie 2016 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: